Petale ce mor zgribulite
Şi frunze purtate de vânt...
Speranţe piedute în ceaţa
Ce-ascunde al toamnei veşmânt.
O muzică sumbră adie
Prin crengile goale, pustii...
Şi gânduri ce-aleargă în noapte
Să-nvie uitate amintiri.
Un cer care plânge ades
Cu lacrimi de ploaie şi dor...
Iubirea ce-şi caută-adăpost
Cu aripi deschise în zbor.
E toamnă... e-un tot ruginiu
Ce-a prins în tentacule viaţa...
Dar sus, după nori, e un Soare
Ce-aduce în suflet speranţa!!!
Vulcan-20-09-2012
Mary
mult har si inspiratie pentru a scrie mai mult spre slava Domnului si incurajarea copiilor Lui!