Doamne, eu spun că Te iubesc
Şi nu ştiu Doamne cum să fac;
Să-Ţi fiu aproape eu voiesc
Şi strig, mă rog, şi-ngenunchez;
Ţie mă-nchin, o, Doamne drag!

În neştiinţa mea mă-ntreb:
E bine oare cum procedez?
Să strig ca pământul întreg
Să afle că-n Tine mă încred
Şi doar pe Tine, Te urmez?

Sau ar fi cu mult mai bine
Iubirea, să mi-o arăt tăcând;
Să nu mai spun la orişicine
Dragostea mea pentru Tine
Cu lacrimile-mi şiroind.

Sau în linişte şi pace
Să las iubirea să se vadă
Să fac totul cum Îţi place
Să mă port, cum Tu ai face
Inima să-mi fie largă.

Faţa-mi fie zâmbitoare
Cu mare drag eu să privesc
Lumina cea sfântă care
Este stea îndrumătoare
Atunci când spun că Te iubesc.

Doamne! Eu spun că Te iubesc
Dar ştiu că nu este destul,
Oricât de mult mă străduiesc
Nu pot ca să Te egalez;
Tu, Doamne, dai cu mult mai mult!

Iubirea Ta n-are hotar
Nici margini care definesc
Inima mea Ţi-o dau în dar
Şi tot ce am pun pe Altar;
În Tin' mă-ncred şi Te iubesc.

A.N
19.09.2012 Firenze