Pe copacu-ncărcat tot în muguri
Aş visa să răsară frumos
Nu puzderii de roade şi struguri,
Nici frunzişul şoptind mătăsos,

Ci-aş dori ca din orişice colte,
Nesfârşite-n Credinţă de vii
Spre-nălţarea senină a boltei,
Să se-avânte aripi azurii.

Necătându-şi un ritm cu o rimă
Ori vre-un glas orator-vorbăreţ,
Să recite poezia sublimă
Pentru zborul lor fără de preţ.

Orice slovă le-a fi-n mulţumire
Că n-au strâns doar rugină în nopţi,
Ci-n cuvinte trăite-n Iubire
Se ridică din starea de morţi.

Traiul lor doar cu zbor să declame,
Iară viaţa să vadă pătruns
Cum le cresc grijuliile palme
Şi le-nalţă de sus în mai sus.