Frumos este să-L lăudăm
Să preamărim Numele-I Sfânt
Noi, un alt Domn nu căutăm
Şi nici nevoie nu avem;
Te aşteptăm, căci vii curând!

Nu părăseşti poporul Tău
Nici moştenirea nu Ţi-o laşi;
Tu pedepseşti pe omul rău
Şi pe cel slab l-ajuţi mereu
Călăuzeşti ai noştri paşi.

Şi de se clatină piciorul,
Gândurile se frământă,
Tu ne eşti Sprijinitorul
În necaz - Mângâietorul
Şi în slăbiciune - Stâncă!

De n-am ştiut, ne-ai învăţat
De am bătut, Tu ne-ai deschis
Când am cerut, nouă ne-ai dat
Am fost bolnavi - ne-ai vindecat
Şi-ai ascultat tot ce Ţi-am spus.

Tu eşti locul de scăpare
Şi stânca noastră de-adăpost;
Cine poate fi mai mare
Decât Dumnezeul care
De la-nceputuri El a fost?

Frumos este să-L lăudăm
Şi Numele-I să-L preamărim
Din inimă să Îi cântăm
Recunoştinţă să-I purtăm
Şi Cuvântu-I să-L vestim.

A.N
19.09.2012 Firenze