Ce ţi-a adus această viaţă zbuciumată
Puţine bucurii şi mângâeri şi multe dureri
Te-ai simţit că eşti de toţi abandonată
Şi viaţa ta monotonă este lipsită de plăceri

Acum ai scăpat de grijuri rele şi necazuri
Ai plecat spre alte lumi spre alte emisfere
Spre noi dimineţi cu noi începuturi
Unde este viaţă din belşug şi mare putere.

Aici pe pământ ai vrut să ai un soţ şi să-l iubeşti
Dar nu ai reuşit deşi tu mereu ai vrut
Şi astfel anii au trecut cincizeci, şaizeci
Şi nu ştiu dacă neâmplinirea ta pe cineva la durut.

Acum ai scăpat ,cum scapă pasărea din colivie
Acum oamenii spun că ai trăit şi ai murit
Dar tu acum când ai plecat eşti mult mai vie
Căci pe o cruce Cineva pentru tine a suferit.

Viaţa aceasta ţi-a adus multe necazuri
Unele în suferinţă chiar mintea ţi-au luat
Dar Cel ce te-a păzit în valuri şi-n talazuri
Cu nici un chip singură El nu te-a lăsat.

Cu căt necazul tău este mai greu
Cu atât cununa ta va fi mai mare
Căci cel ce cântăreşte este Dumnezeu
Şi El dă cât poate duce fiecare