Să ne închinăm plini de iubire!
Fanaticii, cântă într-una
Spun, cei ce n-au pe Dumnezeu
Pentru ei Domnul, e totuna
Ei cred, că-I unul, dintre zei.
Isus, nu-I semnificativ
Și ce-a făcut, un mit le pare,
Că a murit doar - sugestiv,
Legendă, fără de valoare.
Și fanatism și rugăciune,
Lor, li se pare chiar grotesc
Se miră, cum alții pot spune,
Da acel Isus, tot ce gândesc...
Cum cred că El, erou din basme,
La rugăciuni le va răspunde?
În mintea lor, sunt doar fantasme,
Acel Isus, nimic n-aude.
În gură au vorbe de ocară
Și râd în hohot nesfârșit,
Când de Isus le mai spui iară,
Îți zic, că ai înnebunit.
Răstit ei îți argumentează:
"Doar cei nebuni pot ca să creadă,
Doar un smintit de om, cutează
În ce nu poate, să se vadă."
Nu cred nimic, ei sunt atei,
Doar banul este crezul lor,
Deși trăiesc, ca vai de ei,
Fără vreun țel, în viitor.
Mărire, glorie și bani
În asta cred, pe acest pământ;
Nu se gândesc că peste ani
Vor fii doar oase, într-un mormânt.
Suflarea, altă cale are
La Domnul, ea se va urca,
La Domnul, cel ce-I drept și tare
Și judecata, va urma...
Vor merge drept - înspre pieire
Sau mântuire vor afla,
În veșnică nenorocire,
Sau lângă Mielul blând, vor sta.
Omul e liber sa aleagă
Chiar de fanatic e numit
Și roade bune să culeagă,
Să vrea, să fie mântuit.
Sau, este liber să trăiască
Așa cum vrea, fără credință!
Dar, vine clipa să plătească
Și va trăi în suferință.
Amin
Câmpia Turzii, 17 septembrie 2012
Să medităm cu seriozitate la ceea ce va urma după moarte.