Ce dulci sunt două vorbe-n lume,
aceste două: ”Merg acasă!”
- cu ce lumină-ți umplu ochii
si ce fior in piept iți lasă!

Ce miere iți aduc pe buze
și umezire pe pleoape
când spui aceste două vorbe,
cu harul cât în ele-ncape!... Ce dureroase sunt - știu numai
acei înstrăinați departe
și-a căror inimă zdrobită
n-o să le spună pân-la moarte.

Ce fericite sunt - știu numai
acei a căror lanț se rumpe
si pot zbura, cântând cu lacrimi,
spre-aceste două vorbe scumpe.

Ce scumpe sunt, vom ști noi numai
când, ușurați de tot ce-apasă,
din cea mai lungă desparțire
pe veci, ne vom întoarce-Acasă! ...