Prietene ce stai nepăsător
Şi viaţa ţi-o petreci în desfătare,
Nu te-ai gândit că va veni o vreme
Când vei plăti pentru a ta umblare?

Acum te lăfăi în plăceri şi bani
Iar viaţa şi se pare sărbătoare,
Dar va veni un timp de judecată
Când ţi se pune marea întrebare!

Vei sta în faţa Tronului Divin...
Cuprins de remuşcări, vei suspina
Când Mielul Slavei va privi spre tine:
"Ce ai făcut, te-ntreb, cu viaţa ta?

Aşa de mult am stat şi-am aşteptat
La inima-ţi închisă... şi te-am chemat să vii,
Să te întorci la Mine, să te cuprind la piept,
Să mergem împreună, cântând, spre veşnicii!

Şi ţi-am vorbit adesea... ţi-am arătat Iubirea
Prin tot ce ţi-a fost drag şi ai iubit curat,
În picurii de rouă, într-un apus de soare
Eram şi eu acolo... în tot ce am creat!

Dar ai rămas tot rece şi n-ai privit spre cer
Să înţelegi chemarea... să mă cunoşti pe Mine...
Acuma plângi amar privind în urma ta
La viaţa risipită, ajunsă în ruine!

E prea târziu să plângi! Târziu e pentru tot!
Să mai îndrepţi ceva nu este cu putinţă!
Îţi vei primi răsplata aşa cum ţi-a fost fapta:
"O-ntreagă veşnicie de lacrimi şi căinţă!"

O, prietene... ce cruntă va fi ziua
Când vei primi sentinţa la marea judecată!
Dar încă mai e timp cât ai suflare-n tine
Să poţi lăsa păcatul să vii pe calea dreaptă!

Vulcan-26-09-2012
Mary