Hotarele mă înconjoară
Cu cercul viziunii mele
Dintr-un trecut adânc de țară
La cutezanța înspre stele,

Din nedurerea slută-a morții
La vârf din valul bucuriei,
Din deznădăjduirea sorții
Până-n credința-n veșnicie.

Nedându-i voie libertății
Aripi să aibă necuprinse
Verigile mentalității
Omoară-avânturile-aprinse.

Iar firea mea cu neputința
A căptușit umilă vatra,
Mă înconjoară brusc temnița
Înăbușindu-mă cu piatra.

Târâtu-n brânci și-a prins sălașul,
Fatalul morți-și ia ungherul:
Singur îmi sunt pușcăriașul
Și singur mi-s și temnicerul.

Alerg cu mâinile pe ziduri -
În mucegai ele se-mplântă,
Sclavia vajnic mă cuprinde,
Celula-mi este tot mai strâmtă.

În pușcăria mea-n ocoluri
E foarte greu de a pătrunde,
Iar sufletul prins în subsoluri
Ca șobolanul se ascunde.

A ruginit zăvorul ușii,
Dar nu mai vrea să zboare dorul
Căci cu durerile cătușii
Mi-am omorât demult cocorul.

Doar o ruină a tristeții
Pitită-i îndărătul porții
Când cântecul pustietății
Se plimbă țar în cercul sorții...

Însă-n orbita mea de tină
Cerui un ajutor odată
Și-n centru-o Cruce de Lumină
De Cer îmi fu însămânțată.

Întemnițatul închisorii
Stropeam cu așchiile de suflet
Să crească Crucea ca și zorii
Și cămăruța să mi-o umple.

Lucorile-i sunt mai aprinse -
Ea crește rază după rază
Din cercurile mele prinse
Vise și gânduri se salvează.

Lumina-mpinge-n jur pereții,
Tavanul rupe și podele,
Pășesc speriat peste nămeții
Surpărilor temniței mele.

Înspre lărgimile de stepă
Pornesc nomade clipe-a firii,
Subsolul începui să-l lepăd,
În zări să-nec dreptul privirii.

Întunecimea mi se-nfrânge
Prinzând doar șoapta s-o accepte,
Cocorul începu să strige
Și-aripile să și le-ndrepte.

Granițile-s mai depărtate
De-acolo de-unde-ncep asaltul,
Tot mai înalta Libertate
Cheamă la sine-ncătușatul.

Mă poticnește dărmătura,
Iar prin moloz sunt șerpi de frică,
Însă Isus cu-nvățătura
Din pulbere mă tot ridică.

Teama încă-mi hotărnicește
Tendințele și cutezanța,
Lumina după Ea mă crește
În Dumnezeu ducându-mi viața.

Din ocoliri liliputane
Ating mai dur nemărginirea
Pășesc obstacole și anii,
Înalț Speranța și Iubirea.

Dă-mi, Doamne, Voia și Credința
Ca în Lumina Ta aprinsă
Întreagă să-mi arunc ființa -
Să am hotarul – Necuprinsul!!!