Dacă o, Doamne, Tu ai vrut!

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut
Ca-n cortu-acesta pământesc
Să port un greu ţepuş firesc,
E pentru că, de la-nceput
În planul Tău ceresc şi sfânt
Tu hotărît-ai, prin Cuvânt!

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut
Ca să cunosc în lanţ dureri,
Lipsit să fiu de mângâieri,
Cu mintea-mi n-am priceput
Răspuns la multele-ntrebări,
Ce mi le-am pus în încercări!

Dacă o, Doamne, Tu ai vrut,
Ce mi-a fost şi scump şi drag
În viaţa aceasta de pribeag,
Să nu-mi poată fi cunoscut
Prin satisfacţia de părtăşie,
Mi-ai dat undă spre veşnicie!

Şi o, Doamne-Ţi mulţumesc
Că prin dureri, şi nu puţine,
Treptat, Tu m-ai adus la Tine
Prin haru-Ţi cel sfânt, ceresc,
Prin scumpa Ta neprihănire
Ce mi-a dat sfânta mântuire!

Flavius Laurian Duverna
29 septembrie 2012