VEDEŢI CE DRAGOSTE...?

Vedeţi ce dragoste ne-arată
Cel ce-a creat tot ce vedem?
Viaţa noastră-i inundată
Cu harul Lui; şi-atunci putem
Să ne-mplinim, zilnic, menirea
Care ţinteşte nemurirea.

Vedeţi ce a sădit în noi,
Cu duioşie, Creatorul?
Un crez în viaţa de apoi
Să ne urmăm Mântuitorul,
Să stăm pe Stânca neclintită
Şi-n nimbul păcii-nvăluită.

Vedeţi ce daruri, zi de zi,
Ne dă Părintele-ndurării?
Ca să putem întrezări
Frum’seţile, Lumina Ţării
Unde domneşte fericirea
Şi unde nu va merge firea.

Vedeţi cum, permanent, cu noi
E-a Lui prezenţă captivantă?
E GHID spre viaţa de apoi
În lumea rece şi tentantă
Ne însoţeşte zi şi noapte
Veniţi să-I dăm doar fructe coapte!

Veniţi să-L proslăvim cântând
Din inimă, nu de pe buze
În faţa Lui să stăm oricând
Cu adorare, nu cu scuze
Să vadă-n noi devotamentul
Oricare-ar fi evenimentul.

gc/sept. 2012