Pastel de Octombrie
Cu mulţimea ei de roade şi-a-ncheiat Septembrie
Stagiul său sezonier, strângând totul în hambare,
Pregătindu-le din vreme pentru zile de-ncercare
Când timpul se schimbă brusc în luna Octombrie.
Mai puţine zile calde, se vor vede, noaptea mare
’Şi va extinde cortul său, cu-a ei pânză purpurie,
Când bruma albă şi rece, cade-n valuri peste glie
Cu a sa manta de frunze, supuse la transformare.
Sunt o mulţime de lucruri, care trec neobservate
Cum au fost orânduite, de Cel Sfânt, de Creator,
Care-I dătătorul vieţii, Dumnezeesc veşnic Izvor
Şi care se scurg pe rând, şi din care omul poate
Să capete-nvăţături multe, ca pentru-anul viitor,
Mult mai pregătit să fie, să le-ntâmpine pe toate
Din experienţa vieţii, ce le-a strâns ca nestemate
În lucrarea ce-i revine, mai cu viaţă, mai cu spor!
Flavius Laurian Duverna
01 octombrie 2012
Mult har şi binecuvântare.
Cuvântul ,,mare" în structura versului, vrea să spună că nopţile de toamnă sunt mai mari, adică mai lungi ca nopţile de vară, care sunt mai mici, adică mai scurte. Referitor la virgulă, se poate observa că
are prin inspiraţie doua componente: 1. Cu punct, dar versul nu este complet, şi 2, ,,Noaptea mare", care nu clarifică decât prin versul al doielea, în ce ,,sens" este ea mare, adică mai lungă faţă de noaptea de vară. Cu multe mulţumiri Domniei voastre pentru intervenţia clarificării. S-aveţi multă pace!