Și-i toamnă iară

Viața a ruginit în pomi
Și-i toamnă iară,
Pătrunde frigul în atomi
Și plouă afară..
În suflet însă-s centrozomi
De primăvară.

Au ruginit și munți și văi,
Și-i toamnă iară,
Pătrunde vântul în odăi
Și plouă afară...
În suflet zămislesc văpăi
De primăvară.

Un ruginiu geros ne paște
Că-i toamnă iară
Și toate mor pentru-a renaște,
Doar vechea fire piară
Să poată sufletul cunoaște
Ce-i primăvară.
* * *
Recolta coaptă se adună
Ca-n fiecare toamnă
O întrebare vrând să pună
Stimate domn, stimată doamnă;
În „toamna” ta, recolta-i bună?

01/09/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)