Vopseşte pictorul peisajul
Cu periuţele de vânt
Şi îşi împrăştie curajul
În compoziţii pe pământ.

Penelu-acapără vopsele
Din trâmbiţele de cocori
S-alcătuiască-apoi cu ele
O simfonie de culori.

Zugravul ia de pretutindeni
Din raze aur luminos
Şi pe pictură-apoi l-aprinde
Ca pe-un cuvânt melodios.

Seninul de pe cer culege,
Arama roşie din dor...
Pastelu-i nu-l citești prin lege,
Ci-n aspiraţie de zbor.

Privirea cu avântul creşte
Să înconjoare larg în părţi
Pânza cu anotimpul veşted
În uimitoare frumuseţi.

Nu-n declamație bigotă
Prinzi colorantul substantiv –
Vibrezi întreg ca și o notă
Pe plăsmuitul portativ.

Din cucerita înălţime
Vei auzi atât de nou
Răsună câtă prospeţime
În notele de pe tablou.

Pe toate să le împlinească
Artistu-azurul a extras
Și-l puse-n muzica cerească
În care ești și tu un glas.