Uşa vieţii e deschisă

*
Doamne, doresc să-Ţi aud glasul,
Lângă Tine să-mi port pasul.
Eliberată de orice nelegiuire,
Infailibilă spre eterna iubire.

Sub aripile Tale veșnic să rămân,
Te vreau singurul meu stăpân.
Apartenența să-mi fie cerească,
Credința în sfințire să crească.

Cuvântul Tău să mă lumineze,
Pășunea verde să mă-nvioreze,
Să nu ajung să fiu stigmatizată,
Din Cetatea vieții alungată.

Permanent sub autoritate divină,
Să urc pe scara sacră de lumină,
Să-nteleg ce mi se cere, ce să dau,
În nepăsare niciodată să nu stau.

Să nu ajung pe calea fundăturii,
Picură lumina-nțelepciunii,
Pe-ale iubirii unde să urc mereu,
Să urmăresc pașii Tăi, Dumnezeu.

A binecuvântărilor fermă pârgă,
Din prisosul iubirii Tale să curgă,
Străfundul inimii mele să parcurgă,
Necredința să nu mă mai ajungă.

Înțelepțește-mă pe-a sfințirii redută,
Să n-ajung să fiu o necunoscută,
Când vei reveni, să nu fiu respinsă,
Să-mi fie și mie ușa vieții deschisă.

Amin!