Am îndrăznit încă o dată Doamne,
Să Te implor Preasfinte, să m-ajuţi,
Atât de greu e drumul, trudă multă,
Am tot strigat, dar nimeni nu ascultă,
Aud doar paşi, din ce în ce mai iuţi.

Aleargă toţi spre nicăieri, niciunde
Şi văd sărmani, la capăt de drumeag,
Loviţi, căzuţi, dar lumea timp nu are,
Să stea, să lege-o rană care doare,
Să-ntindă-o mână celui slab, beteag.

Eu nu-nţeleg de ce-i atâta luptă,
S-aduni ceva ce nu poţi să păstrezi,
Deşertăciune-i toată-agoniseala,
Numai atunci când te cuprinde boala,
Te-opreşti mirat şi nu-ţi vine să crezi.

Priveşti în jur şi spui:”Ce-mi foloseşte,
Să am averi şi aur şi palate,
Căci voi pleca de pe acest pământ,
Sărac şi gol, cu sufletul arzând!”
Te duci şi laşi în urmă toate, toate…

Îndură-Te de toţi acei ce-n viaţă,
Trăiesc doar clipa, ignorând sfârşitul,
Am fost creaţi de Dumnezeu, cu scopul
De-a-L proslăvi şi nu cu horoscopul,
Vom desluşi ce-nseamnă infinitul.

Mai este timp, prietene, aşteaptă!
Din alergare te opreşte imediat!
Există-o rezolvare pentru tine:
Atunci când te vei lepăda de sine,
Vei fi bogat, bogat cu-adevărat!

Averea ta o vei purta în suflet,
Căci Dumnezeu te-a binecuvântat,
Când vezi sărmani, te vei opri tăcut,
Vei mângâia pe cel ce e căzut
Şi vei da slavă, slavă ne-ncetat!
06/10/12, Barcelona