Omul slab și neînțelept
Se uită doar la ce are
Și i se pare așa nedrept
Că sunt toate trecătoare.

Scopu-i e să tot adune
Să-aibă toate ce le vede,
Și i se par vorbe nebune
În Domnul a se încrede.

Uite-așa aleargă într-una
Pe mai multe căi deodată
Pierzând pentru totdeauna
Comoara cea adevărată.

Cei ce umblă prin vedere,
Se tot leagă de pământ
Și-n „ziua aceea” la Înviere
Vor rămâne în mormânt.

Dar vai, în Ziua Judecății
Cu toții vor fi treziți
Și după Legile Dreptății
Vor fi pe veci pedepsiți!

O, ce înțelept și chibzuit
Este acela ce și-a pus
Printr-un trai neprihănit
Încrederea-n Domnul Isus!
....................................
Priviți nu la ce se vede
Doar cu-a ochiului lumină
Că-n Lumina cea Divină,
Are totul cel ce crede!

Zaragoza 04/10/2012
de Ioan Hapca (Ionică)