O Doamne bun,o, Tată,
La pămant plecat,
Cu recunoȘtiință si slavă,
Rugaciunea mi-am 'nălțat.

Ridicand spre cer ochii,
Sau in pămant lăsați,
Văd mareața ta creație,
Ce pentru noi ai lasat.

Mă uit la mine insumi,
Mă uit Și mă tot mir,
Ce făptură minunată,
Și cu chip Divin.

Mă uit Și realizez,
Ce frumos M-ai creeat,
Pentru a-ți aduce slavă,
Și a te preamari neincetat.

Căci sunt om Și nu vierme,
Că gandesc Și vorbesc,
Că am putere in voce,
Și minte s-o folosesc.

Că ma uit la un caine,
Și că puteam fi eu,
Te slăvesc o Tata,
Pentru harul ceresc,

Pentru harul care,
Chiar din slavi Ni L-ai dat,
Și sfanta putere,
A Te lauda neincetat.

Pentru harul care,
Chiar din slavi Ni L-ai dat,
Și sfanta putere,
A Te lauda neincetat.

Căci aȘa ai vrut tu,
Să vorbesc,sa gandesc,
Să văd sa slavesc,
Mareata-ți creație,
Și harul ceresc!