Singur pe o bancă și privind la Tine,
mă gândesc că omul e doar o suflare
fără a Ta mâna peste a sa uitare.
Văd in jur doar oameni cu multe dorinți,
sunt și eu acolo printre mulți și-n toate.
Doar a Tale brațe îmi dau puteri pe cale
și când sovaiesc, spre mine Tu privești.
Te-ai coborât la mine de mână să mă prinzi
și să dai viața unui suflet trist.