Batjocoriţi, loviţi, scuipaţi
Că nu mă doare, mă înalţă
Şi-mi dă o bucurie sfântă
Trăiesc adevărata viaţă!

Căci doar citit-am în Scripturi
Că nu voi fi aplaudată
Cel ce-a sluji cu dăruiri
Avea-va viaţa defăimată.

M-am întristat o clipă,-i drept
Căci sunt ţărână făr-putere
Dar Domnul iar m-a ridicat
Căci mă cunoaşte, ştie-a mea vrere.

Cu cât loviţi mai mult voi, ,,fraţi,,
Cu-atît voi fi mai fericită
Comori cereşti îmi adunaţi
Că voi răbda nebiruită!

Mă voi ruga şi pentru voi
Să vă întoarceţi spre Lumină
Căci zilele se duc pe rând
Iar noi, vom merge în ţărână...

Cum v-aţi răcit aşa ,,surori,,
Ce inimă aveţi, de piatră
Înlocuind ce-avuta-ţi sfânt
Cu tot veninul care-mbată?

Treziţi-vă, nu dormitaţi
Că nu e timp acum de şagă
Când Domnul nostru va reveni,
La post aş vrea ca să ne vadă.