De n-ar fi fost iubirea Tatalui ceresc
care Fiul sa-Si dea sa moara-n locul meu,
Cu moartea ar fi trebuit ca sa platesc
pacatul, si despartit-as fi de Dumnezeu.

De n-ar fi fost jertfa lui Crist ispasitoare,
Nevinovatul Lui sange varsat si trupu-I frant,
Nicicand n-as fi putut sa primesc impacare
c-un Dumnezeu care e sfant, atat de sfant.

De n-ar fi fost Cuvantul, Adevarul,
care sa ma elibereze din robie,
Pacatul m-ar fi-nvaluit in mii de valuri
Tot robul lui as fi ramas pentru vecie.

De n-ar fi fost Duhul Cel Glorios
ca inima-mi de piatra s-o deschida,
N-as fi acum faptura noua in Hristos,
iar inima ar fi ramas tot impietrita.

De n-ar fi fost... dar slava Lui
ca Dumnezeu a fost, si este-n veci Iubire!
Atat de mult m-a vrut sa fiu a Lui
incat S-a dat pe Sine, si-mi este mantuire.