Cad frunze ruginii din pom,
Covor, jos se aşterne,
E toamnă, anu-i pe sfârşit,
În Casa Ta noi am venit,
Să-ţi mulţumim că ne-ai iubit,
Şi rod bogat ne-ai dăruit,
Totul ne-ai dat la vreme.

Cad frunze, toamna prevestind,
E ziua mulţumirii,
Recoltă bună Tu ne-ai dat,
Şi mult ne-ai binecuvântat,
Ne-ai dat în dar un an bogat,
Asupra noastră ai vegheat,
Nu ne-ai lăsat pieirii.

Cad frunze, legănate-n vânt,
Jos, una câte una,
Şi zilele se duc şirag,
Zburând spre al veşniciei prag,
Spre Tine Domnul nostru drag,
Tu ai fost şi eşti al nostru steag,
Ce ne-ai purta întruna.

Cad frunze, anu-i pe sfârşit,
Venim cu mulţumire,
Roade bogate Tu ne-ai dat,
În harul Tău, Tu ne-ai păstrat,
Cu dragoste ne-ai mângâiat,
Tu eşti al nostru Împărat,
A noastră moştenire.

Slăvit fii mare Dumnezeu,
Tu meriţi adorare,
În veci Te binecuvântăm,
Osana Ţie îţi cântăm,
Pe Tine te glorificăm,
Onoare, cinste, Ţie-ţi dăm,
Pentru a Ta îndurare.
Amin