Trezire spirituala
de Octavian Sarb

Auzit-am de credinta,
Auzit-am de Hristos,
Si-am crezut, ca-n umilinta,
Eu, Il voi urma voios.

Auzit-am o chemare,
Auzit-am un indemn,
Si-am crezut, ca-n consacrare,
Eu, Il voi urma solemn.

Am vazut Lumina, care
Lumineaza pe-orice om,
Si-am avut o alta stare,
Il slaveam pe al meu Domn.

Mi-a placut cu El, pe cale,
Sa vad semne si minuni,
Inima imi era tare,
Ma simteam pe `nalte culmi.

Ajuns-am, insa-n vale-adanca,
Cand pe cruce L-am vazut,
Apoi, ingropat in stanca,
Si mi-am zis:”-Totu-i pierdut!”

S-a naruit nadejdea sfanta,
El e mort, eu in dispret,
Cucuveaua-aud cum canta,
Jelind un om de mare pret.

Am rememorat cuvinte
Si am derulat imagini,
M-a apucat un dor fierbinte,
Rasfoind frumoase pagini,

Paginile vietii mele
Petrecute cu Isus,
Acum cerul n-are stele,
Caci, cu El, toate-au apus.

Noapte-adanca blestemata,
-Unde mi-e Mantuitorul?..
Il voi mai vedea vreodata?
Va birui Inselatorul?


Porti! deschideti-va-odata,
Ca sa intre Imparatul,
Slava Lui e minunata,
Il cinsteste-ntreg Regatul!
………………………

Fara lacrima durerii,
Far` rabdare si suspine,
Far` Lumina invierii,
Totul zace in ruine!

Slujbe moarte, legaliste,
Focul rece-al cunostintei,
Nu pot, adunarii triste,
Sa-i dea harul biruintei!

Fratii mei, de vrem trezire,
Sa n-o cersim cu strambatate,
Sa n-o mai pomenim prin fire,
Incarcati de rautate.

Caci, El n-are ochi de carne,
Nici nu doarme, nici nu uita,
Ci, e pregatit sa toarne
Duhul Sau in cei ce-asculta.

Sa lepadam, dar, rautatea,
Si-orice gand de viclenie,
Sa vedem ca vanitatea,
Poarta-n ea a Lui manie?

Cand se pregatea de moarte,
Domnul ne-a lasat un semn,
Toti acei, ce vor sa-l poarte,
Asculta azi al Lui indemn:

“-Iubiti-va unii pe altii,
Asa, cum si Eu v-am iubit,
Caci iubindu-va ca fratii,
In voi, Eu, fi-voi proslavit.”

Oradea 15 August 2012.