Cum suspină robul după umbră
Cum aşteaptă muncitorul plata;
Tremur şi ochii-mi stau să plângă
Pentru că ştiu: am supărat pe Tata!

Vă spun, eu îmi doresc în orice mod
(Şi-alerg, cu inima tremurândă
Îngenunchez, pe Dumnezeu Îl rog
Suspinând ca robul după umbră),

Să-L rog smerit şi să îmi cer iertare!
Inima-mi e plină de suspine;
Am greşit, sunt speriat, mă doare,
Oh, Doamne, Tu nu eşti om ca mine!

Sunt păcătos, nu sunt nevinovat!
Cu frică-aştept ca să-mi dai plata;
Eu am făcut greşeli de neiertat
Şi nu sunt vrednic să-Ţi văd Faţa.

Cum suspină robul după umbră,
Aşa cum cerbul, îşi caută apă,
Cum cel deznădăjduit Te strigă
Şi imploră îndurarea-Ţi toată,

S-o laşi ca peste el să curgă;
Aşa-mi suspină Doamne sufletul;
Sub ale Tale aripi să ajungă
Căci alt loc mai bun, nu-i altul!

Niciunde în lumea asta mare
Un adăpost mai bun n-am să găsesc;
Domnul meu, mă vei lăsa Tu oare
Ca-n chinuri şi dureri eu să trăiesc?

Mă iartă Doamne, Dumnezeul meu!
Mă iartă în dragostea-Ţi cea mare!
Oh, am greşit, păcatul meu e greu
Doamne, Te strig, ai milă şi-ndurare!

Cu lacrimi Doamne şi suspine
Alerg şi-ngenunchez la Tronul Tău
O, Doamne! Tu nu eşti om ca mine
Pentru că eşti, Domn şi Dumnezeu!

A.N
4.10.2012 Firenze