Când noaptea se coboară învăluind pământul
Iar zgomote se sting, uşor, în depărtări,
Îngenunchiat, m-aplec în odăiţa mea
Iar sufletu-mi porneşte pe tainice cărări...

Cuprins de dor, m-avânt cu gândul printre stele
Şi caut prezenţa Ta în strălucirea lor...
Culeg mulţimi de raze şi le transform în strune
Care vibrează-n suflet... şi-Ţi cânt, şi Te ador...

Un susur blând se-nalţă, cuvinte se-mpletesc,
Din inimă ţâşnesc izvoare de iubire
Când Duhul Sfânt coboară în dulcea adiere
Iar ochii lăcrimează în sfânta părtăşie!

Te simt venind din slavă să-mi cercetezi fiinţa
Şi îmi vorbeşti o, Doamne... şi-mi spui cât mă iubeşti,
În trupul obosit reverşi belşug de har
Şi mă cuprinzi la pieptu-Ţi... şi pace-mi dăruieşti!

E noapte... e târziu... dar odăiţa mea,
E plină de lumina credinţei în Isus!
În sfântă părtăşie rămân îngenunchiat
Şi pentru tot şi toate Îţi mulţumesc, Isus!!!

Vulcan-09-10-2012
Mary