CE-AS FI FOST EU FARA TINE?

*
Ce-aș fi fost eu, fără Tine, Domn al iubirii?
Un lut fără de viață, fără formă, fără chip.
Cum ar fi fost zilele mele, în bezna făpturii?
S-ar fi împrăștiat toate, ca firul de nisip.

Mi-ai țesut cu migală, o haină de lumină,
Îmi hrănești inima, cu mana Scripturii,
Mă strângi în brațe, cu iubire divină,
Punând capăt în viața mea, bâjbâiturii.

Mântuitorul meu, izvor al vieții veșnice,
Ce aș fi eu, fără Tine, Domn al iertării?
Dacă n-ai fi Tu, al bucuriilor șfeșnice,
N-aș vedea sfințirea-n harul îndurării.

Ce bucurie! Isus, comoara mea valoroasă,
Pentru sufletul meu, din moarte scăpat.
Ai făcut o zi minunată, o zi prea frumoasă!
Când din harul iubirii, mântuire ai revărsat.

Poți fi Doamne bun, dar și neînduplecat,
Dacă nu i-au aminte, la sfatul ce mi l-ai dat.
Cuvântul Tău, e viu și tăietor cu ce-i întunecat,
Stai pe tronul inimii mele, taie ce-i de tăiat.

Plinătatea iubirii Tale, să mă cuprindă,
Să merg pe cale, ca un adevărat creștin.
Necredința nicicând să nu mă prindă,
Cu smerenie, Ție Doamne, mă-nchin.

Ce-aș fi fost eu, fără Tine, Domn al mântuirii?
Un pumn de țărână, fără suflet, fără viață.
Cum ar fi fost zilele mele, în bezna făpturii?
Un fir de praf, căzută-n roua de dimineață.

Mântuitorul meu, izvorul vieții mele veșnice,
Ce aș fi eu, fără de Tine, Domn al izbăvirii?
Dacă n-ai fi fost Tu, calea spre cer să-mi indice,
Cum aș fi aflat mântuirea din harul iubirii?
Amin!