De ce e aşteptarea-atât de lungă?
Par ceasurile ani, în aşteptare.
Răspunsul rugăciunii ca s-ajungă,
străbate ani-lumină, ni se pare.

Fiindcă din cer, ca-n cortul tău să vină,
sunt căpetenii stându-ne-mpotrivă,
sunt forţe în văzduhul de lumină
asaltul să îl dea, deopotrivă.

Genunchii-au obosit de-atâta rugă...
Cuvintele s-au spus şi-acum sunt goale...
Nu poţi să pui ispitele pe fugă,
ci mai înverşunat îţi dau ocoale.

Lăuntrul fierbe... duhul se topeşte...
Şi din înalt nu vine nici o veste...
Nădejdea dimineaţa se-nnoieşte,
dar seara, deznădejdea-i iar pe creste.

Ce grea e lupta noastră-n rugăciune,
când şoapte vin că Domnul nu ne-ascultă,
că singuri ne-a lăsat în slăbiciune,
că de la noi la El distanţa-i multă... "!

Măcar că zici că nu Îl vezi, aşteaptă-L!
Şi pricina-naintea lui ţi-o lasă!
Cu tine-n încercare este Tatăl.
Şi Tatălui, de fiul Său Îi pasă.

Doar ştii că îndelunga Lui răbdare
pentru aleşii Lui e mântuire.
Oricât ai sta de mult în aşteptare,
răspunsul va veni cu strălucire.

Exist-un timp divin al încercării.
Nimic nu-l micşorează, nici lungeşte.
Doar Domnul Dumnezeul îndurării
când să-l oprească, singur hotărăşte.

"Te bucură-n nădejde de pe-acuma!
şi îndelungă fie-a ta răbdare!
Tu stăruie în rugăciune numa!"
Răsplata ta va fi nespus de mare.

Cu cât e aşteptarea ta mai lungă,
cu-atât mai mare fi-va bucuria!
Răspunsu-n cortul tău când o s-ajungă,
spre tine va surâde veşnicia...