SA AI COMPASIUNE
Sa ai compasiune pentru oameni
si inima sa-ti arda pentru mantuirea lor.
Cuvantul sfant in ei sa-L sameni
cum a facut 'nainte al nost' Mantuitor.
Sa-ti pese-ntr-adevar de a lor soarta,
pentru salvarea lor sa plangi, sa te consumi.
Sa fi tu-acela care spre Domnul ii indreapta
si care nu osteneste nicicand in rugaciuni.
Sa stai s-asculti ce Duhul Sfant iti spune,
de El tu sa te lasi calauzit si modelat.
Ca in slujire sa fii plin de har, intelepciune,
Si de nimic sa nu te lasi descurajat.
Ci plin de indrazneala si credinta
sa 'naintezi in Numele Maretului Stapan!
Lui sa Ii dai intreaga ta fiinta
si pentru-a Sa lucrare sa faci ce poti mai bun!
Sa spui celui pierdut ca este pacatos
si-aceasta-i despartire de Domnul Dumnezeu.
Iar orice fapta buna nu este de folos,
nu e-ndeajuns, nu poate sa-l duca-n cerul Sau.
Sa spui insa ca Tatal atata ne-a iubit
incat a dat pe Singurul Lui fiu sa moara,
ca oricine crede-n El sa fie mantuit,
sa aiba viata-n veci si nicidecum sa piara.
S-ajuti astfel un om, sa-l scapi de la pierzare,
sa vezi ca isi intoarce fata spre Dumnezeu,
inseamna ca-ntelegi a Domnului chemare
si inima ce-I bate pentru oameni, mereu.
Sa-ti pese, sa te doara, sa ai compasiune,
in rugaciuni sa stai, curat tu sa traiesti,
sa fii lumina sfanta in intunericul din lume
si celor ce-s pierduti Cuvantul sa-L vestesti.
Sa te sacrifici si-astfel, ca Domnul sa iubesti.
Aceasta poezie am scris-o in perioada studentiei, cand impreuna cu un grup de studenti crestini mergeam sa vestim Evanghelia tinerilor strazii. Timpul petrecut in meditatie, in partasie cu Dumnezeu si cu grupul de slujire, dar si o carte care m-a motivat, mi-au oferit inspiratie pentru a scrie aceste versuri.