Rugina din pomi în suflete atinge
Prea triste viori ce parcă ar plânge
Duios din fiori, ce țin până ninge...
Cântece-n zori se opresc în laringe
De ciocănitori, când frigul le frige,
Căci printre nori căldura se frânge.
Rugina prin văi se așterne, evinge
A luncilor flori, iar bruma descinge
Altfel de culori și cânt ce convinge
Și vântul apoi care-ncepe a-mpinge
Mulțimea de nori ce ploi vor încinge.
Urmează ninsori..Dar până va ninge
A toamnei splendori sufletu-atinge
Cu dulcii fiori, ce nu-i poți respinge
Și mulțumitori recolta vom strânge.

Zaragoza 10/10/2012
de Ioan Hapca (Ionică)