Nu era departe ziua
Cea de praznic cînd, Isus,
Îşi sfîrşeşte misiunea
Pentru care veni de sus.

Şi acuma încă-odată,
Uite-L lîngă-nvăţăcei
Şi cu milă, ca un Tată,
Le spune: "Copiii Mei,

Cît de grea e batălia
Ce se dă din răsputeri
O, ce scumpă e simbria,
Dar vegheaţi acum vă cer.

Satana vrea să vă cearnă
Dar M-am rugat pentru voi
Credinţa să nu se piardă
În valuri ce vin şuvoi.

Petre, uite, ţine minte,
Chiar tu te vei lepăda
Pînă cocoşul să cînte,
De trei ori Mă vei nega;

Te vei lepăda de Mine
Zicînd că nu Mă cunoşti
Dar m-am rugat pentru tine
Să te-ntorci iar la Hristos.

Când îţi vei veni în fire
Pacea iarăși o găsești
Dar te lupţi-n tot ce-i bine
Ca-n credinţă, iar să creşti !"

Şi-i întreabă cu iubire:
"Cînd de Mine-aţi fost trimişi,
V-a lipsit a voastră pîine,
Sau ați fost cumva setoși?

Aţi dus lipsă voi de hrană,
Sau de haina de-mbrăcat?!
Ei au zis: "De nimic, Doamne,
Grijă multă ne-ai purtat."

"Dar acum, vă spun, vegheaţi
Căci voi pleca de la voi
Traista, sabia luaţi,
Nu plecaţi cu pumnii goi!

Luaţi încărcătura sfîntă,
De putere şi de sfat
Oricît de mare-i o luptă,
Pentru voi, un preţ s-a dat."

Şi ascultă cu uimire
Petru şi ceilalţi la fel
Şi-n ei, o nemulţumire
Parcă-i lasă fără ţel...

"Doamne, Doamne, pîn-la moarte
Te urmăm orice ar fi"
Aşa fiecare-n-parte...
Dar Isus, spre ei privi.

Şi după ce în grădină
Iuda şi cu cei mişei
Îl luară şi-L tîrîră
Ca pe oamenii cei răi,

Petru, mai de la distanţă,
Totul parcă urmărea...
Nu mai are siguranţă,
Frica tare-l copleşea...

Se-ncălzeşte lîngă focul
Ce afară l-au aprins
Şi-l întreabă şi pe dînsul:
"Îl cunoşti tu pe Isus?"

"Nu-L cunosc!" răspunse tare.
"Nu ştiu cine e Isus!"
De trei ori la fiecare,
El le dă aşa răspuns.

Isus priveşte cu milă
Căci cocoşul a cîntat
Şi atunci ca o lumină,
Petru a fost deşteptat.

Şi el plînge-n neagra noapte
Căci cuvîntul ce L-a spus
S-a-mplinit... O, cum se poate,
S-a lepădat de Isus...?

Lacrime de pocăinţă
Tot lăuntru-i năvălesc
Domnul îi dă biruinţă
Căci e har dumnezeiesc.

Şi pe noi ne împresoară
Răii-n viaţă fel şi fel
Şi cocoşii cîntă-ntruna:
"Vezi, te-ai lepădat de El!"

Un vecin, un prieten, frate,
Vezi că-ţi spune răspicat:
"Ce faci tu, vezi nu se poate,
Căci tu ştii, este păcat!"

Dă semnale cu iubire,
Slavă Domnului Isus,
Nu te lepăda creştine,
Mergi pe drumul cel de sus!

Domnu-acolo în grădină,
Cînd stătea şi Se ruga
A cerut din ceruri milă
Chiar pentru credinţa ta.

A ştiut că-n cursul vremii,
Timpuri grele vor veni
De aceea, şi-azi cocoşii,
Cîntă pentru-a ne trezi.

Pentru Petru-a fost iertare
Căci cu lacrimi s-a căit
Dar să ştiţi, la fiecare
E-un cîntar deosebit.

Deci te luptă, ia-ţi şi traistă
Vasul trebuie umplut
Ia şi sabia, Cuvîntul,
Timpul este pe sfîrşit.

Ia-ţi deplin încărcătura,
Ia-ţi rezervă-n rugăciuni
Vremuri grele vin întruna,
Fugi de-ale lumii urîciuni!

Fie lecţia lui Petru
Şi pentru tine-un simbol
Nu te lepăda creştine,
Căci atîţi, şi astăzi dorm.

Deci în harul de trezire,
Azi, de am fost adunaţi,
Mijlociţi, căci vremea vine
Cînd cu toţi vom fi-ncercaţi.
AMIN