Privindu-Ţi faţa


De câte ori nu s-a-ntâmplat
S-alerg cu paşi grăbiţi la Tine,
Dar cu sufletu-ndreptat
Spre ce-ai putea în palme ţine.


Ştiam că mereu ai pregătit
Binecuvântări care mai de care,
Şi niciodat’ nu mi-ai oprit
Ca să-mi iau din fiecare!


Rareori Ţi-am spus un mulţumesc,
Pentru toate câte Tu mi-ai dat
Şi-am plecat fără să clipesc,
Lăsându-Te în urmă ca uitat!


Preocupat numai de cât primesc,
Am găsit doar dezamăgire
Şi nu-nţeleg cum am putut să mă gândesc
Că-n afara Ta, ar fi vreo împlinire.


Până când mi-am întors privirea,
Şi privindu-Ţi faţa, m-am umplut de bucurie
Înţelegând că Tu eşti fericirea,
Ce preţuieşti mai mult decât orice bogăţie.


~Amin~