Demult, prin Ierihon trecea,
Isus, Fiul lui Dumnezeu
Mulţimea se îngrămădea,
Era şi orbul Bartimeu.

Şi din mulţimea agitată,
Un glas se-aude rugător:
"Isuse, ai milă de mine,
Şi dă-mi vedere ochilor.

Doresc aşa de mult, ai milă,
Îndură-Te o, Domnul meu,
Vederea vreau ca să mi-o capăt,
Căci Tu eşti Fiu de Dumnezeu."

Isus aude a lui strigăt,
Şi face către el un pas,
Ascultă glasul şi dorinţa,
Şi-i spune blând cu al Său glas:

"Ce vrei să-ţi fac?" Isus întreabă,
"O, Domnul meu, să pot vedea,
Să pot privi în jur natura,
Aceasta e dorinţa mea."

Isus, se-apropie, îl atinge,
Şi-l vindecă pe Bartimeu,
Îi dă vederea mult dorită,
Căci a crezut în Dumnezeu.

Mulţi stau astăzi în întuneric,
Şi bâjbâie-n păcatul greu,
În loc să strige către Isus,
Cum a făcut şi Bartimeu.

Isus, mai vindecă şi astăzi,
Pe toţi acei ce cred în El,
Pe aceia care cu credinţă,
Vin la Calvar, la Sfântul Miel.
Amin