Ce preţios e-un suflet ce tânjeşte
Să afle mântuirea din păcat...!
E scris că ceru-ntreg sărbătoreşte
când păcătosul cere-a fi iertat.
Tu, cel ce plângi de starea ta umilă
şi mântuirea-n lacrimi o implori,
Mântuitorul e bogat în milă,
oricât ai fi greşit, tu n-ai să mori.
Nu-i greu la Domnul să primeşti iertare,
oricât în viaţa ta ai fi greşit.
O clipă de credinţă-aşa-i de mare,
că şterge greşul tot, desăvârşit.
Dar e mai greu când inima ta zace
în multele păcate şi greşeli,
e greu atuncea când păcatu-ţi place,
să fii iertat, oricât de mult s-o ceri.
O, lacrima cea sincer picurată
e-n ochii lui Isus aşa de preţ,
că-n dar îi dă vecia minunată
şi o cunună strălucind măreţ.
Căci jertfa mântuirii e-n vigoare,
chiar două mii de ani, dac-au trecut.
Acum în ceruri este sărbătoare:
s-a-ntors acasă fiul cel pierdut...
Fii binecuvântată.