Mama
E ziua ta, iubită mamă, e toamna vieții tale,
Un anotimp când frunze cad, iar anii tăi coboară,
Un anotimp cu ploi și vânt, cu flori fără petale…
Dar pentru noi, ai fost mereu o dulce primăvară!
Tu ne-ai crescut cu grijă, cu dragoste măreață,
Tu lacrima ne-ai șters-o când ne brăzdase fața,
Iar lacrima ta caldă, ascuns-a fost de noi
De zimbetul tău mama, de ochii tăi vioi!
Același chip și astăzi cu drag ne întâlnește,
Aceeași ochi și astăzi ne mai zâmbesc cu drag,
Iar părul tău frumos, încet încărunțește,
Căci cinci copii pe lume-ai leganat.
Iți multumim, o mamă, tu ești ce-avem mai drag,
Tu ești un curcubeu în zi de ploaie!
Doar tu pe Domnul ni l-ai aratat
Și nu-s de-ajuns cuvintele pe foaie…
Mă rog , de ziua ta, ca Dumnezeu să-ți dea
Tot ce-i mai bun, căci tu o meriți, mamă,
Iar eu iți multumesc că ești în viata mea -
Lumină, călăuză și-alinare…
E toamnă iar ,e ziua ta, cuvinte am puține
Ca frunzele căzute de pe ram, ce-așteaptă în surdine…
Am scris această poezie pentru sora Iulia, mama prietenei mele. Dumnezeu sa o binecuvinteze în rolul acesta frumos de mama pe care și-l îndeplinește cu devotament și dăruire.