Privesc la tine frate... ţi-s ochii-nlăcrimaţi...
Privirea ta se pierde acolo-n depărtare...
Te simţi aşa de singur deşi, eşti între fraţi
Căci uneori o vorbă loveşte şi te doare!

Te uiţi în jur sperând să întâlneşti un zâmbet,
O mână ce se-ntinde s-aducă alinare,
Tânjeşti după iubirea şi pacea din Cuvânt...
Ai vrea s-o simţi în piept... să simţi eliberare!

Dar, undeva pe drum, pierdut-ai bucuria
Şi sfânta părtăşie ce îţi dădea puteri,
Ţi-ai construit o crustă în care te retragi
Să te ferească-n viaţă de lacrimi şi dureri!

Şi totuşi, uneori, simţi dorul cum te-apasă...
Ai vrea să strigi spre cer... dar nu găseşti cuvinte...
Si-atunci, înlăcrimat, priveşti spre depărtări
Şi te apleci în rugă cu inima fierbinte!

Iar Dumnezeu coboară... şi lasă cercetare...
Prin Duhul Sfânt te-atinge şi pacea te-mpresoară,
Îţi spune de Iubirea ce zilnic te-nsoţeşte
Şi te cuprinde-n braţe... pentru a câta oară?

Ce clipă minunată! Ce Har măreţ şi sfânt
Să simţi că te iubeşte al lumii Salvator!
Dispare orice teamă, iar tu primeşti puteri
Să treci prin tot şi toate cu El, biruitor!!!

Vulcan-15-10-2012
Mary