Toamnă, tu când vii la noi
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Din splendorile cerești  |  Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de Ioanhapca in 17/10/2012
Toamnă, tu când vii la noi
Pomii începi să ni-i despoi,
Prin lunci, florile desfoi
Și-n nori mohorâți, greoi
Tot văzduhul îl înmoi...
Berzele spre sud le-alungi,
Nopțile le faci mai lungi,
În schimb roade ne aduci
Și belșug prin pomi și nuci,
Pe ogoare-n câmp, prin vie...
Și până în zarea cenușie;
Dor, speranțe, bucurie,
Freamăt, zumzet, veselie
Și splendoare argintie...
Într-un nimb de nostalgie,
Așezi toate în armonie...
Ești o minune adevărată
De Tatăl Ceresc lăsată,
Să ne faci viața minunată.
Tu, Îl slăvești neîncetat
Pe Domnul ce ni te-a dat!
Dar, cum nici eu n-am uitat
Că Domnul merită lăudat,
Cu tine-acuma mă unesc
Și pe Domnul-L preamăresc,
Îi cânt, Îl laud și-I mulțumesc
Pentru tine, dar ceresc,
Pentru haru-acesta mare
Și orice binecuvântare!

Zaragoza 15/10/2012
de Ioan Hapca (Ionică)
mă alătur şi eu vouă,
ca noi toţi împreună,
s-aducem laudă nouă,
şi să-I împletim cunună;
de toate să-I mulţumim,
pentru tot să-L preamărim
pe Singurul şi Unicul
nostru, Domn şi Dumnezeu.

frumoasă şi inspirativă. Domnul să te binecuvânteze veşnic.
Adăugat în 17/10/2012 de 1954adina.9mai
Amin, amin!
Adăugat în 17/10/2012 de Ioanhapca
Slăvit să fie Domnul pentru bogăţia de daruri ale naturii dar şi pentru cele spirituale, fiţi binecuvântat, sunteţi de-a dreptul un pictor versificativ!
Adăugat în 17/10/2012 de floridinmaracineni
Slavă Domnului, fiti binecuvântat!
Adăugat în 17/10/2012 de mesarosmary
versuri pline de recunoştinţă! minunate...
Adăugat în 17/10/2012 de maria23luca
plina de inspiratie este aceasta poezie, nostalgica as putea sa zic, iar pentru cei ce nu stiu ce inseamna toamna,poezia aceasta este tabloul perfect zugravit in cuvinte si cu cuvinte asezate cu maiestrie de fratele nostru scump Ionica. Fiti binecuvantat frate Ionica, iata inca o dovada ca Dumnezeu mai lasa indurarea Lui intre noi si ne mai bucuram de roadele campului pe care tot Dumnezeu il stropeste cu nori de ploaie si il incalzeste cu razele soarelui. Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov in veci vecilor, si ii multumim si pentru aceasta toamna. Si toamna inca se mai vede viata in creatia lui Dumnezeu macar ca toate incep sa se ofileasca, iar frunzele incep sa cada, raman pomii singuratici in asteptarea frigului care o sa ii caleasca si o sa ii pregateasca pentru un an nou. Toamna cules al roadelor ma duce cu gandul la plecarea noastra a Biserici de pe pamant, cand insasi marele Domn al nostru Isus Hristos va veni ca sa isi culeaga roadele de pe acest pamant. Iar cand vor pleca roadele bune , ce va mai ramane pe aici, doar frunze vestejite si pomii fara de roade.
Adăugat în 18/10/2012 de MihailCiprianMuresan
In fiecare toamna,Domnul isi tine promisiunea, ca n-are sa ne lase, ce minunat!
Adăugat în 18/10/2012 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 1690
  • Export PDF: 16
  • Comentarii: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni