Dacă privești în jurul tău din greu
În lumea încărcată-n răutate,
Îți pare - de la tine Dumnezeu
Fața și-a-ntors fiind foarte departe.

Vezi cum trufași cu chipul ipocrit
Pe sine în mândrie se ridică -
Isus de dânșii e disprețuit,
Iar în credință nu au măcar frică.

Ei se înalță-n frunte lăcomoși
Trăind fără rușine și firește
Gândindu-se în sine veninoși
Că Dumnezeu pe toți nu-i pedepsește.

Înșelători, zgârciți și bârfitori,
De-a fi întâii cu o mare vervă
Ei potriviră batjocoritori
Că Domnul chiar pe toate nu le-observă.

Râd frații, care cată-a fi smeriți,
Vărsând pe dânșii înjosiri și fiere,
Disprețuind pe cei nenorociți
Se gudură la cei ce au putere.

Acționează numai pe furiș,
Iar sufletul și-ascund de la lumină
Și bafta și-o pândesc din ascunziș
Cu ochii răpitori de vizuină.

Poți ca să crezi că ei nu sunt atinși
De-a lui Isus legitimă mânie
Și unii născocesc, cu ochii stinși,
Pedeapsa-n altă lume-o să le vie.

Însă de ești în toate cu Isus,
Chiar dacă răul te-a atinge-n viață,
Tu vezi cum Domnul te ridică-n sus
De la adunătura cea semeață.

Nu trebuie să crezi ca să cunoști
Cum Dumnezeu trufașii îi sfărâmă
Împrăștiind fățarnicele oști
Nedându-le din Dragoste-o fărâmă.

Vei înțelege – Domnu-n mila Sa
Pe credincios îl binecuvântează,
Iar roluri și averi va-mprăștia
Acelor ce profitu-n El vânează.

Ci ei aleargă vajnici și fuduli
Să își adune glorie și fapte -
Conducători lingăilor creduli,
Iar de la Domnul numai mai departe.