Mulţumirea e poruncă
Efeseni 5:20; 1 Tes.5:18

Mulţumirea e poruncă,
Dată chiar de Dumnezeu,
Dar cârtirea ne încurcă
Şi ne face traiul greu.

Mulţumirea e primită
Şi plăcută Domnului,
Dar cârtirea plămădită
Ca rod al păcatului.

Mulţumirea-i datorie
Ca răspuns la orice bine
Dar cârtirea o simbrie
Plată ce nu se cuvine.

Mulţumirea izvorăşte
Dintr-o inimă curată
Dar cârtirea se tot naşte
Unde viaţa-i întinată.

Mulţumirea încurajează
Slujitorii ce-au lucrat,
Dar cârtirea denigrează
Şi pe mulţi i-a clătinat.

Mulţumirea e prezentă
Pe pământ şi sus în cer
Dar cârtirea indolentă
Numai printre cei ce pier.

Mulţumirea-i un câştig
Pentru cel evlavios
Cârtirea necaz şi „frig”
Numai chin fără folos.

Mulţumirea sufletească
Un ospăţ e necurmat.
Cârtitorii flămânzească,
Ei culeg ce-au semănat.

Mulţumim deci pentru toate
Câte prin Isus primim,
De cârtire stăm departe,
Că nu vrem să ne smintim.

de Teodor Groza
15.10.2012
Vişeu de Sus