De la carul tras de boi


De la carul tras de boi,
De la praf , de la noroi,
Am ajuns să navigăm
Printre stele să zburăm,
Să lansăm şi sateliţi,
Pe orbite învârtiţi,
Să dormim mai liniştiţi.

Alergăm cu sarsanale,
Pe orbite magistrale,
Cu viteze colosale,
Într-o ordine nebună,
După praful de pe lună .

Uite, că ni l-am adus!
Chiar aşa cum ne-am propus,
Praful lunii cel de soi,
Necălcat de car cu boi.

Am lăsat boul putere
Şi i-am spus : la revedere,
Cale lungă şi bătută,
Cin-te prinde, te sărută!

Dar când luna mea străluce,
Îl zării la o răscruce,
Şi-un moşneag ce îl conduce .
Era rumenel la faţă
Şi era tot plin de viaţă,
El cânta şi fluiera,
Şi cu boii săi vorbea
Şi cânta o melodie
Semănând a rapsodie .

Eu oprii caii putere,
Minunat de-aşa vedere,
Rămăsei fără cuvânt,
Şi-mi părea că văd... un sfânt,
Coborât jos pe pământ!

Şi mergând printre fâneţe,
Moşul ,deci, îmi dă bineţe,
Îmi ură de sănătate
Şi se duse mai departe .
*
El n-avea prea multă carte,
Dar ştia cum să se poarte,
Însă eu mare artist,
Am rămas ca la dentist!
Rămăsei fără cuvânt,
Căci mă întâlnii c-un ... sfânt,
Coborât jos pe pământ!

Bunicului meu
Selejan Crăciun zis „Ulea” care avea şi el un car cu boi.