Mama
Când erai tânără torceai
Şi răsuceai fuiorul,
Şi-un cântecel cântai mereu
Ca să-ţi astâmperi dorul.
Visai să fii la casa ta,
Visai să ai de toate,
Făceai mereu din noapte zi,
Şi zi făceai din noapte .
Iar fusu-n mână asculta,
Torcând mereu cuminte,
Aşa era pe vremea ta,
Aşa era ’nainte.
Ţeseai şi pânză la război,
Lucrând până spre ziuă,
Mălaiul se făcea cu greu,
Bătând mereu în piuă.
Dar oamenii erau mai buni,
Erau şi oameni mulţumiţi,
Aşa erau oamenii-atunci,
Mai credincioşi şi mai smeriţi.
Acum când vremea a trecut
Şi părul tot ţi s-a albit,
Muncind din greu şi tot visând,
Dorinţele le-ai împlinit.
Ah , câte griji nu ţi-ai făcut
De-o fi ceva de mine,
Şi câte nopţi nici nu dormeai,
Uitând de tot de tine!
Iar relele ce le-am făcut,
Pe toate tu mi le-ai iertat,
De câte ori eu am căzut,
De-atâtea ori m-ai ridicat.
Mă tot întreb cum aş putea
Să pot şi eu să-ţi răsplătesc,
Dar ce-aş putea mai mult să-ţi dau
Decât să-ţi spun că te iubesc?
Te voi purta în gândul meu,
Acum şi-n veşnicie,
Aşa o mamă nu mai e,
Şi nici n-o să mai fie.
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Căci sigur El doar poate;
Să fim iar împreună sus,
În viaţa după moarte.
Mamei mele
25.03.07