Oglinda minune


Cine sunt eu?
Sunt o oglindă spartă,
A mai rămas din mine
Doar o toartă,
Iar cioburile sparte,
Au cam sărit aiurea...
Depinde doar de unghiul
Din care a lovit securea .

Cine sunt eu?
Ce bună întrebare!
Sunt om ca tine
Şi ca orişicare;
Am doar o gură,
Şi două picioare .

Unii, mă văd
Un individ rapace,
Complet închis
În propria-i găoace;
Depinde doar de unghiul
Din care tu priveşti,
Depinde şi de ciobul
În care tu citeşti.

O, de-aş putea odată
Cumva a recompune,
Din cioburile sparte,
Oglinda cea minune!

O fi doar o idee?
Să fie doar un vis ?
Există mântuire,
Există paradis!