Talantul


Sunt un poet dar nu sunt prea la modă
Iar versul alb nu prea îl stăpânesc
Sunt cam banal şi nici nu am metodă
Am un defect, că scriu, precum gândesc.

Puţin cam şters şi n-am nici facultate
Iar de cultură ce să mai vorbesc?
Dar m-a chemat Isus, aşa, fără de carte,
Mi-a dat doar o poruncă: să iubesc!

Talantul l-am păstrat prea mult la naftalină
L-am învelit frumos într-un prosop
Prea grijuliu să nu-l mănânce vreo molimă
L-am îngropat adânc de tot, chiar sub un plop.

Dar într-o zi un gând mă copleşeşte
Să îl dezgrop şi chiar să-l activez
De-atunci chiar că talantul mă uimeşte
L-am pus, de-atunci, la treabă, şi cu el lucrez.

Sunt un poet, dar nu sunt prea la modă
Şi nici nu scriu deloc pentru succes
Cam agramat şi nu prea am metodă
Dar vreau să-nvăţ şi sunt chiar în progres.

Nu vreau să ştiu deloc nici de tipare
Şi nici nu spun c-aş fi desăvârşit
Declar război păcatului din mine
Scriu şi semnez: Hristos m-a mântuit!