Vameşul şi fariseul


Doi închinători la templu
Chiar odată au sosit
Unul fariseu cu faimă
Altul vameş obidit.

Primul se ruga cu patos
Mulţumit în sinea sa
Şi privind adânc într-ânsul
El cu fală îşi spunea:

–Mulţumescu-Ţi Doamne sfinte
Că eu Legea Ţi-o păzesc
Şi nici nu ridic privirea
Vreo femeie când zăresc.

De aceea eu cu fruntea
Tot mai dau în câte-un pom
Ca neprihănirea noastră
Să o vadă orice om.

Fruntea mea însângerată
Spune totul despre noi
Că suntem dintr-o partidă
La zecime campioni.

Eu o dau din tot câştigul
Chiar din izmă şi mărar
Chiar şi astăzi, Doamne Sfinte
Ţi-am adus din nou un dar.

Mulţumescu-Ţi, Doamne Sfinte
Că nu sunt un păcătos
Care toate-n lumea asta
Să le facă doar pe dos.

Primul sunt la sinagogă
Şi sunt chiar conducător
Fraţii se fălesc cu mine
Că eu sunt în fruntea lor.

Sunt vestit în Conferinţă
Pentru zel misionar
De s-ar da cumva vreun Oscar
L-aş lua precis în dar.

Şi nici apă dintr-o cană
Eu nu beau după oricine
Igiena cea mai strictă
E înscris-adânc în mine.

Iar de viruşi şi microabe
Am o spaimă ca de moarte
Dacă unul mă atinge
Eu mă spăl în şapte ape.

Iar de sânge am oroare
De păcat şi păcătoşi
Pentru mine-n lumea asta
Sunt la fel de odioşi.

De aceea eu acasă
Plec cu sufletu-mpăcat
Că m-am închinat la Templu
Şi sunt fariseu curat.

Eu nu sunt ca acest vameş
Nemilos şi hrăpăreţ
Şi pe acest soi de oameni
Eu i-aş pune sub hârleţ.

I-aş strivi pe aceşti vameşi
Chiar cu banii lor cu tot
Şi regret că n-am puterea
Să le dau un pumn în bot.

De aceea te rog, Doamne ,
Închinarea-mi s-o primeşti
Şi Te rog ca de-acest vameş
Nici să nu Te sinchiseşti!

...Iarăşi vameşul din pildă
Se făcuse mic de tot
Nu-ndrăznea nici o privire
Să ridice-n acest loc.

Vai de mine, păcătosul
Doar atât el mai putea
Ca să spună printre lacrimi
Şi la Domnul el privea.

Şi neprihănit acesta
Mai degrabă-i socotit
Căci neprihănirea noastră
Chiar nu-i bună de nimic.