Ce faci când soarele dispare
Şi când furtuna duce ploi?
Ce faci când sufletul îţi plânge
Şi pe obraz lacrima curge,
Ca un şuvoi?

Ce faci când stări de-ngrijorare
Te pun adesea la pământ?,
Ce faci când treci prin suferinţă
Şi-ncercarea-a ta credinţă,
Pentru-a fi sfânt?

Ce faci când vântul suflă rece
Şi valul cheamă un alt val?,
Ce faci când eşti în strâmtorare
Şi nu mai poţi vâsli pe mare,
S-ajungi la mal?

Ce faci când prietenii te-nşeală
Şi când iertare nu găseşti?
Ce faci când alţii dau cu pietre
Şi nu au nici măcar regrete,
Când îi priveşti?

Ce faci atunci când despărţirea
Îţi umple inima de jar?
Ce faci când simţi că n-ai putere
Şi eşti atins de-o grea durere,
Fără hotar?

Ce faci când bruma se aşterne
Pe sufletul ce-i călător?
Ce faci când firele de iarbă
Se uscă iute şi degrabă,
Pentru cuptor?

Ce faci când lupta e prea mare
Şi când duşmanul te-a cuprins?
Ce faci când pierzi tot ce se vede,
Şi nimenea nu te mai crede,
Când eşti învins?

Să multumeşti în orice vreme
Lui Dumnezeu cel Veşnic Sfânt,
El este scutul şi tăria,
Doar El aduce bucuria,
Pe-acest pământ.

Nu fă mai mult decât poţi face
Şi nu lăsa ce poţi să faci,
Că viaţa este trecătoare,
Se ofileşte ca o floare,
Mai poţi să taci?