În jur e pustiu şi sufletul îmi plânge
Mă simt răpus şi doborât de val
Încerc să mă ridic dar totu-i în zadar
Căci fără Dumnezeu, nu pot s-ajung la mal.

De-i furtună grea şi par obosit,
Nu descurajez, de Domnul sunt iubit.
Cu El mereu, în orice greu,
Eu pot birui.

Oricât de greu ar fi şi malul de-i departe,
Eu nu renunţ nicicând, căci Domnul e aproape.
Pe El îl chem în ajutor să-mi vină
Să nu mă afund în păcat şi-n vină.

Marea spumegată şi vântul de-i greu,
Nu mă pot lua de lângă Dumnezeu.
Pe Stânca tare eu ancorez,
Şi tot ce am, Lui Îi datorez.