Ești fără putere?

Ești fără putere?
Te simți slab și gol?
Ai vrea o umplere,
Să te simți ca nou?

Să mai fii cu frații,
Să cânți, să te rogi
Și să simți tot corpul
Cum te trec fiori?

Te simți obosit
Că ai tot muncit?
Te vezi istovit,
De vlagă sfârșit?

Plângi de părtășie?
Duhul ți-e-ntristat?
Vrei din nou tărie
Cum erai odat’?

E bună dorința
Dar dă-ți și silința.
Nu mai asculta
În stânga-n-dreapta,

La cei ce-s mai slabi,
Să te dea-napoi.
Fii cu cei ce-s tari,
Nu cu cei ce-s goi!

Că tu poți mai mult
Să faci pe pământ,
Pentru adunare,
Să fii în lucrare.

Să fii disponibil,
Tu, lui Dumnezeu.
Nu privi la alții
Ce cârtesc mereu.

Începe-ntâi tu
În odăița ta.
Și-ai să vezi: și-n jur
Se va-mprăștia.

Dragoste sublimă,
Raze de lumină,
Iar vor apărea
În viața ta.

Vei putea iubi
Pe cei fără milă,
Ce te-or-nvinui
Și-o vorbi cu silă.

Vei avea resurse
Mari din Dumnezeu,
Căci vei fi umplut,
Plin de Duhul Său.

Nori s-or depărta
De deasupra ta.
După rugăciune,
Pace vei avea.

Rămâi lângă Domnul!
Nu te depărta!
Taina cu ființa-ți
Iute va lucra.

Rabdă, adu-ți aminte!
Ridicare vrea.
Caută-L mai mult,
Din inima ta.

Tu ridică-ți ochii!
Cheamă-L când ți-e greu!
Și te-o cârmui
Domnul Dumnezeu.