De ce lași necredința?

De ce lași necredința
Să îți cuprindă-adesea
Lăuntrul tău... inima ta?

Oare până acuma,
Nu am fost Eu sprijinul tău?
De partea ta, ziua, noaptea?

De ce lași deznădejdea
Cu gura ei amară,
Să muște, să rănească,
Să vină ca o fiară?

Ea vrea să prăpădească
Și să neliniștească
Și-apoi fără de milă
La pat să te trântească,

Să stai ca amorțit,
Și-n minte uluit,
Să nu mai ai putere,
Să simți numai durere...

Veghează și iubește!
Te roagă ne-ncetat!
Căci Domnul totul vede.
...Din câte te-a scăpat!...

El poate-n-continuare,
Să lase îndurare,
Și ce-a fost peste tine
Lucrat-a la răbdare.

Alungă orice teamă!
Alungă orice nor!
Încrede-te în Domnul,
Puternic, Savaot!

Și pacea te va umple
Și-o liniște va fi.
Te va cuprinde-n totul
Și-n tine va domni.

Tu cugetă la Domnul,
La ale Lui cuvinte vii
Și împlinirea fi-va
Așa cum a vorbit.

E viu! Și azi lucrează!
El poate-mbărbăta.
Drumul ți-l luminează
Ceva poate schimba.

Încrede-te și-ascultă!
Prin Duhul Sfânt vorbește.
Te cercetează încă;
N-ajunge: ,,Te iubește?’’