De dragul acestui poem
ocolesc anotimpuri frunze ape cocorii
culorile mai ales verdele l-am ascuns
într-un fluture şi toate în pumnul copilei
cu ochii ca mura
astăzi
mă amestec cu arborii goi
umbrele lor amiros a panză
a carte vioară sau a piatră cioplită
asa cum pe uliţi a pâine
de casă
fiecare semnează
o altă bucată de cer
înnoind alte ape
în pătratul cu numele lor
nelipsit este zâmbetul gri
ca o marcă pe cartea poştală
destinat (cu un rog personal) neuitării
primitori
ochii mei de acum
tulburându-le somnul
pe un ram de coral umbre cresc
prin cerneluri de sepii sunt oase
însemnate cu plus pentru nopţi fără somn
dintr-un ieri ca de sticlă dioptrii de albastru
reunesc în răscruci arbori goi cu un arbore mare