La hotar fiind, de Veşnicie

La hotar fiind, de Veşnicie,
La pragul ei, atât de mult
Dorit de cei care Ţi-ascult’
Cuvântul sfânt cu bucurire
Trăind în pace şi-armonie,
Şi rupt de-al veacului tumult
Doamne azi, mă închin Ţie!

La hotar fiind, de Veşnicie,
La marginea-i aşa aproape
Cum curg izvoarele de ape
Ce-n unde vin cu măiestrie
Din munte-n vale la câmpie,
Ca albia veşnic să-şi sape,
Astfel Doamne mă-nchin Ţie!

Mă-nchin plecat în reverenţă
Şi Îţi cer Doamne, îndurare
Prin dragostea-Ţi iubitoare!
Ne-ncetat sfânta-Ţi prezenţă
Să mă sprijine-n clemenţă,
Prin Jertfa-Ţi cea salvatoare
Păstrându-mă, în existenţă!

Vreau Doamne ca viaţa mea
Să Te mărească-n tot ce fac,
Să-Ţi fie acum pe bunul plac
Slăvindu-Ţi prin har izbăvirea,
Căci Tu mi-ai dat mântuirea
Ca-ntr-alt om să mă prefac,
Cum mi-a demonstrat Iubirea!

Flavius Laurian Duverna
I5 octombrie 2012