Când în amurg, privesc spre cer Părinte,
O noua zi, realizez, s-a scurs...
Cu una-i mai puţin şi-s mai aproape
De-a fi cu Tine scumpul meu, Isus

Când ostenită, merg spre casă agale
Privesc cu dor spre cerul Tău senin
Şi nu ştiu de va mai fi un mâine
Dar pentru azi, Îţi mulţumesc deplin!

M-aplec umil în odăiţa-mi scundă
Şi-Ţi povestesc şi dulcele, şi-amarul
Căci Tu-mi eşti prietenul cel mai de aproape
În viaţa aceasta-Mi esti Mărgăritarul!

Aşa o linişte îmi dai Iubite
Când stau în rugă şi Îţi povestesc...
Mă simt cuprins de-a Tale braţe sfinte
Şi o odihnă dulce acolo îmi găsesc.

Doar dorul numai mă mai chinuieşte
Dorul de-a fi pe veci nedespărţit, cu Tine,
C-aşa de dulce-i sfânta părtăşie,
Că o iubesc şi mi-o doresc Preasfinte!